Oare de ce au impresia oamenii că o dată înhămați la un cuplu li se conferă niște drepturi asupra minții, trupului și sufletului celuilalt? Ce soi de carte de legi le dă aceste drepturi? Sau o fi doar o extensie a idilicei expresii „să ne purtăm de grijă unul celuilalt”?
După câțiva copii, ea și-a lărgit un pic mai mult șoldurile, iar din rochițele de vară țâșnesc acum niște pulpe mai bine conturate. Se așează ostenită seara pe canapeaua comună, ducând agale înspre gură o prăjitură de toată frumusețea. Pe când lumea îi este mai dragă și plăcerea mai vârtoasă, simte cum cad asupra gestului ei nevinovat niște ochi lărgiți a reproș și dezamăgire, iar cuvintele aspre „ar trebui să mănânci doar jumătate din treaba aia” se aud de pe partea lui de canapea. Cu nedreptatea care i se face pulsând în vene, ea se îndepărtează plângând sau doar înșfacă încă un drog dulce, arătându-i domnului că nu există decât un stăpân al corpului ei, ea și, într-un final, creatorul.
De obicei el e mai talentat în a continua cu viața dinainte de miracolul îndrăgostirii, poftind și acum la ieșiri cu gașca, la job ziua și bere seara, la orele eliberatoare de energie negativă de pe terenul de fotbal. Coșul ei de preferințe însă s-a reașezat și nu pricepe nici moartă de ce el se poartă așa copilărește, dorindu-și chestii care pentru ea fac parte dintr-o altă viață. Și atât de prost stă cu înțelegerea acestui fenomen, mai ales dacă prin ogradă s-au aciuiat și niște puradei, că o apucă revolta față de acest iresponsabil și aruncă înspre vinovatul fără vină săgeți de reclamații, interdicții și ultimatumuri.
Ea are plăcerea de a se hlizi la telefon mai mult decât consideră el că ar fi cazul. De fapt, el nu pricepe în ruptul capului nevoia unor convorbiri mai lungi de 2 minute. Iar dacă telefonul mobil se păstra în clasa produselor de lux, ca la început, ar fi trăit bine mersi cu apelurile gratuite de 3 secunde. Peste toate acestea, doamna asta a lui își găsește numai momente nepotrivite de scuipat nimicuri la telefon. În mașină, cufundată boierește pe scaunul din dreapta, se lansează în filozofii de trei lei cu amicele alea fără ocupație, în loc să asculte și ei niște șlagăre sau să se pătrundă spiritualicește de liniștea nopții. Și începe el a pufni și a trage ocheade malefice cu colțul ochiului drept, sfârșind prin a se delecta cu muzică, orice fel de muzică, la volum maxim. Un soi de război al undelor. Undele lui muzicale „divide et impera” undele ei GSM.
El are obrăznicia de a continua să fumeze haiducește și după ce prințesa lui a devenit o parte vitală a vieții sale. Ea începe discret o campanie UE anti-fumat, umplându-i Inboxul cu tot felul de aiureli despre consecințele acestui viciu nenorocit. Verbal, îi prezintă zilnic câte un caz de rudă, amic, vecin, necunoscut care s-a lăsat de păcătosul ăsta de obicei. Consecința acestor manevre stupide, dar nu pentru ea, sunt că fumatul lui devine sport pe ascuns, săvârșirea acestei plăceri interzise producându-i satisfacții chiar mai mari decât înainte. Trăiască cenzura!
Se pare că traiul la comun descătușează în oameni niște porniri dictatoriale de care s-ar simți eclipsat orice conducător de obște din vreo țară oareșicare din America de Sud. În locul cardurilor fără limită de credit de la începutul relației, se folosesc cartele porționate. Obsesiile fiecăruia se materializează în adevăruri incontestabile. În loc de doi adulți, în casă s-au strecurat doi adolescenți imberbi care au nevoie de muștruluieli zilnice și de trasare de limite. Simțul proprietății se extinde dinspre casă, mașină, mobilă, veselă către viața celuilalt. Ce unuia nu-i place, celălalt e musai să nu facă. Altfel va fi aspru pedepsit.
Probabil că așa se întâmplă când doi oameni neîntregiți, neîmpăcați, nerezolvați hotărăsc să își pună pirostriile. Nefiind capabili să își rezolve propriile probleme, se apucă bezmetici să facă curățenie prin ograda celuilalt. Culmea este că au fost invitați doar în pat și în suflet, în niciun caz nu au primit solicitare de salvare a vieții celuilalt. Dar ei trebuie să salveze ceva, dacă pe ei înșiși nu sunt în stare să o facă. Și cel mai la îndemână e iubita sau iubitul, pe care îl cunosc ca pe un film clasic văzut și revăzut de atâtea ori. Înarmați fiind și cu obiectivitatea privitorului imparțial, sunt cei mai îndreptățiți să facă ordine și disciplină într-un suflet care li s-a dezvăluit prin atingerea miraculoasă a iubirii.
huliganii 