Sunt convinsă că multora ne-a fost servit acest mesaj de pe micile/marile ecrane cel puțin o dată în viață. Eu nu o voi uita vreodată pe frumușica și obraznica de Vivien Leigh cum îi zice ea în englezește „Tomorrow is another day”, la finalul unui film pe care l-am văzut și revăzut în diverse etape ale vieții mele. Impresionată am fost mereu, dar nu știu dacă de puterea mesajului sau doar de stimulii care veneau gramadă spre căpșorul meu dintr-o imagistică hollywoodiană abilă. Și or fi cuvintele astea cinci banale, dar mesajul lor mi se verifică tot mai des în ultimul timp.
De câte ori nu vi s-a întâmplat să vă certați cu iubitul/iubita, să concluzionați amar că asta a fost, să adormiți buștean de atâta frământare, iar a doua zi să vă treziți ca niște bebeluși în ale iubirii, cu inima pulsând de dragoste și optimism? Ceva măreț se întâmplă cu noi în timpul somnului nocturn, e ca și cum primim de-a dreptul în venă injecții cu energie și poftă de viață. În plus, cineva ne și resetează ca pe un computer. Astfel, certurile de cu seară ne apar tulburi, ca și cum s-au întâmplat demult și nu mai merită să ne batem capul cu ele. Desigur, cuvintele cele grele rămân acolo în cutiuță, doar se estompează cu timpul, ca și cum ar fi fost scrise cu creionul pe o foaie de hârtie. Așa că mai bine nu ne-am mai grăbi cu despărțirile la ceasul serii, ci am ști că „mâine e o altă zi” și ne-am duce frumușel la culcare, lăsând deciziile mărețe pentru ziua următoare.
Oare cui nu i s-a întâmplat să meargă la culcare cu convingerea fermă că viața pe care o trăiește e îngrozitoare, iar a doua zi să se trezească în alintături de raze de soare? Să zâmbească prostește cu capul afundat în pernă, întinzându-se în așternuturi ca o pisică alintată. După ce ochii s-au deschis de tot a trezire, începi să îți aduci aminte de senzațiile avute seara, dar viața te cheamă ca o vrajă să te dai jos din pat și să-ți începi ziua, așa cum e ea. Așa că mai bine ne-am șopti duios înainte de culcare „mâine e o altă zi” și ne-am lăsa pur și simplu prizonieri somnului acesta care se pare că face într-adevăr minuni.
Pentru cel care a suferit o pierdere și crede pe moment că fericirea s-a dus și ea în beznă, poate părea șocant, dar „mâine e o altă zi”. Nu neapărat ad literam. Mâine nu e musai mâinele zilei de azi, e un mâine al unei alte zi din viitor, când te trezești și realizezi că în locul durerii sufocante curge iarăși prin limfă optimism și poftă de viață. Desigur că ai vrea să îi spargi mutra celui care va îndrăzni să îți spună că „mâine e o altă zi”, iar dacă o lași pe Scarlett să îți șoptească din ecranul televizorului treaba asta, s-ar putea să se aleagă praful de DVD-ul cu pricina sau de întreaga aparatură electronică din încăpere.
Nu vreau să spulber la final optimismul feroce care se degajă din acest text, dar mă încolțește realismul și nu îmi dă pace. Nu ne ducem întotdeauna la culcare obosiți, deznădăjduiți, lipsiți de vlagă, pesimiști. Uneori avem ceva revelații despre propria viață, ne facem planuri cum că a doua zi vom muta munții din loc sau doar vom merge la sală așa cum ne propunem de atâta timp. Și iată cum vine dimineața și în loc de acțiunile mărețe la care ne-am gândit de cu seară, ne tolănim fără energie sub cuvertură, lăsând pe mâine ce putem face azi. Așa că acest „mâine e o altă zi” are două tăișuri, bine ar fi să devenim maeștrii cuțitari, învățând a manevra obiectul fără a se lăsa cu curgeri de sânge și apoi cu plasturi. Dar nu vă fie teamă dacă nu reușiți din prima, doar „mâine e o altă zi”.
huliganii 