A te cunoaste pe tine insati si a te accepta asa cum esti, cu bune si cu rele, suna cunoscut, nu-i asa? E ceva dupa care merita sa tanjesti in viata. La capatul unui astfel de drum se pare ca s-ar gasi fericirea si pacea cea mare.
Lasand ironia la o parte, am convingerea ca o tinta ca aceasta nu este de lepadat. Insa nu despre asta as vrea sa va vorbesc. Ci despre rolurile pe care ne caznim sa le jucam de-a lungul si de-a latul acestei calatorii.
Cum ar fi rolul de parinte bun. Sa definesc intai ce inseamna parinte bun. Este un amalgam de teorii desprinse din cele scrise, din cele auzite, din cele traite, din cele vazute. La toate acestea se mai adauga propriile convingeri despre viata pe care ne straduim sa le transmitem copiilor.
De ce il numesc rol? Pentru ca inselator si las, ne mutam atentia dinspre sine spre copil, punand caramida in viata copilului in loc sa cimentam propria viata. Obositi de o batalie fara succese notabile, ne concentram in a juca acest rol cat mai bine posibil. La sfarsitul unei astfel de zile ne aplaudam singuri pentru reusite. Este posibil ca din cand in cand sa primim laude chiar si din exterior ceea ce ne face tare mandri de prestatia noastra pe scena.
Dar, pentru ca este doar un rol pe care il jucam mai bine sau mai putin bine, din cand in cand, viata scoate cu violenta la iveala monstrii dinauntru cu care nu ne-am confruntat inca sau carora nu le-am dat inca de cap. Si atunci se iteste in fata ochilor nostri si a celor din jur scena, cortina, costumele, tot ce am incercat din rasputeri sa ascundem cum ne-am priceput mai bine. Despuiati pentru o clipa de haina de parinte bun, aparem jalnici in goliciunea noastra, cu umerii nostri aplecati si picioarele noastre diforme. O goliciune care in loc sa fie frumoasa pentru ca este sincera si a noastra, este urata pentru ca miroase a cauciuc ars de atatea drumuri batute, si mai miroase a parfum ieftin dat din abundenta pentru a acoperi transpiratia luptei cu sinele din care nu a iesit nimeni invingator.
Mai jucam in viata, dupa cum ne asternem, o multitudine de roluri: partener bun, prieten bun, coleg bun, sef bun, vecin bun etc. Incercam sa excelam in diverse roluri, numai si numai pentru ca nu am gasit reteta succesului in singurul ne-rol posibil: noi si propria noastra viata. Noi si oglinda. Noi goi. Noi despuiati. Noi cei sinceri. Adevarul il lasam pentru mai tarziu. Acum si maine suntem foarte ocupati cu rolurile noastre. Nu avem niciun minut pentru adevaruri de-astea cu care nu stim ce sa facem.
huliganii 