In toate pelegrinarile mele prin orasele lumii (a nu se intelege ca au fost prea multe) mi-a lipsit disciplina unui explorator adevarat. Pregatirea a fost intotdeauna superficiala, planificarea a mers dinspre spontan spre haos. De multe ori m-au cuprins regretele, dar cum as putea lucra contra firii mele?
Iata-ma asadar in Copenhaga, cu destinatie finala Malmo, dupa o lenesa si sumara navigare pe internet. Intr-un final am urmat cele 2 sfaturi primite de la prietena-gazda si am aterizat cu metroul in Kongens Nytorv. O piata mare cu cladiri pe masura asa cum se cade intr-o adevarata capitala. Neavand o tinta precisa am facut agale ocolul pietei, identificand nelipsita strada pentru shopping Stroget si portul vechi Nyhavn.
Ma intorc un pic in aeroport caci ma incearca un spirit critic. Vazand ploaia torentiala am hotarat sa iau pranzul in aeroport. Nu sunt o mare consumatoare de pizza, dar atunci si acolo m-am decis pentru un restaurant italian. Cred ca am dat vreo 15 euro in schimbul unei jalnice experiente, asta sa ma lecuiasca de a-mi mai satisface pofte prin aeroporturi. Mi-a trecut supararea imediat ce am pus piciorul in futuristul metrou danez, sincer unul din cele mai interesante trenuri cu care mi-a fost dat sa calatoresc.
Plimbarea in port a fost placuta, privirea mi s-a lovit de ceva cladiri moderne a caror destinatie mi-a scapat. Pana la urma tot pe strada cu magazine am ajuns, doamne fereste nu pentru a cumpara ceva, ci pentru a cauta o cafenea cu internet. Astfel am ajuns sa beau una din cele mai bune cafele din ultima luna, la Baresso. Si m-am uitat la oameni. Pentru a intelege cum sunt danezii. Dar nu cred ca a fost un studiu relevant caci ma aflam in plina zona turistica.
Domol am purces spre gara si am ajuns intr-o piata mare, Radhus pladsen. Acolo se odihnea un palat superb, cu turle si statui din aur, cica era cladirea primariei. Din asa-zisul studiu pe internet aflasem ca nu trebuie sa ratez gradina Tivoli. Si in 2 minute am dat nas in nas cu ea. Intrare cu banuti, timp nu prea mai aveam, lasa ca ii trag o vizita luni. Am dat sa continui marsul spre gara, cand colo in cladirea cea mare si frumoasa de peste drum de Tivoli zacea gara mea. Un lucru as mai preciza si un mit as mai darama: lumea de pe la ghiseele de prin vestul Europei nu crapa de amabilitate, chiar deloc as zice, bine, bine, nici nu ar ajunge sa urle la tine de dobitoc ce esti, dar asta pentru ca ei nu ar urla in nici o imprejurare, preaplinul si angoasele metafizice sunt ocupatii pentru sud-estul Europei.
In cele cateva ore petrecute in capitala Danemarcei am realizat ca am scapat definitiv de mania bifarii obiectivelor turistice, ba chiar ca urasc profund zonele turistice, ca imi place sa ma holbez la localnici, sa vad cum arata, ce fac, ce gandesc, cum simt. Normal ca o plimbare prin zonele de interes nu poate lipsi, dar m-am simtit eliberata de obsesia „trebuie bifat”, devenind un calator liber.
Apreciază:
Apreciază Încarc...
Similare
huliganii 