Sri Lanka – ultima escală la ocean


De când am ajuns la ocean, ceilalți doi din trupă au fost invadați de o lentoare tropicală. Ultima cazare aleasă nu a ajutat prea mult în păstrarea spiritului de aventură. Sătuli de atâta gugălit după locuri speciale și aflând din întâmplare încotro o apucă familia olandeză cu care ne-am întovărășit în Hiriketiya, fără a sta prea mult pe gânduri am rezervat un bungalow în resortul spre care se îndreptau ei, Tabula Rasa în Habaraduwa, la jumătatea distanței între orașele Mirissa și Galle. Pe drum am făcut un scurt popas la templul din Dondra, unde ne-am pus din nou în valoare șalurile noastre mov și am putut admira o combinație pașnică de templu budist cu un altar separat hinduist, dovada vie că se poate ca religiile să coabiteze fără să se fudulească fiecare că e unica adevărată și cea mai grozavă de pe pământ.

Hotelul a fost deschis acum un an, proprietarii sunt olandezi și ceea ce e fascinant este că se află pe dealuri în mijlocul junglei. Cete de maimuțe, un alt soi decât cele întâlnite până acum, cu coada mult mai lungă și neagră, se aleargă prin copaci scoțând tot felul de sunete. E plin bineînțeles de insecte și, dacă nu ar fi construit ziduri, probabil ne-am fi ”împrietenit” cu multe alte animale sălbatice. Bungalowurile sunt executate cu mult bun gust, priveliștea e superbă, însă pe mine zici că m-a băgat cineva la închisoare. Însă ieri mi-am pus haina de dictator și cu forța am urnit familia spre alte zări.

Orașul fortificat Galle a trecut prin mai multe mâine europene. Primii au fost portughezii în secolul 16, apoi olandezii un secol mai târziu cei care au și construit de altfel zidurile de apărare. O sută cincizeci de ani mai târziu întreaga țară a trecut sub dominația britanicilor. Galle mi-a adus aminte de Rethimno din Creta, bineînțeles păstrând proporțiile și poziția geografică. Omu’ meu zice că nu, seamănă mai mult cu Havana, nu aș putea să îl contrazic că eu prin Cuba nu am fost încă. Are foarte multe hoteluri micuțe, tip boutique, extrem de elegante și se renovează în ritm susținut. Locul are un puternic iz european, s-au păstrat biserici anglicane și protestante olandeze, școli, vile cu arhitectură colonială. A fost destul de afectat de tsunamiul din 2004 și înțeleg că au murit atunci câteva mii de oameni. Nu se văd urmele pe nicăieri, lumea își vede de treabă liniștită.

După ce căldura amiezii ne-a lovit direct în moalele capului, ne-am urcat într-un tuk-tuk hotărâți să înotăm cu țestoasele la Wijaya beach. Eu aș fi vrut să ne aventurăm până la Hikkaduwa, însă nu a fost chip să îl conving pe om care visa doar să se întoarcă la hotel pentru a-și termina cartea. Apa oceanului e foarte faină la Wijaya și am găsit împreună cu pitica niște zeci de pești și un șarpe argintiu, dar nici picior sau carapace de broască, doar o colonie de ruși de toate felurile și mărimile.

Domnul de recepție părea atât de surescitat când ne-a recomandat acest loc pentru întâlnirea cu țestoasele, zău că în mintea mea mă vedeam călare pe una atacând valurile înspumate. O lăsăm pe altădată împreună cu partea de nord și de est a Sri Lankăi. E categoric un loc în care îmi doresc să revin, încă nu e foarte turistic, prin centrul țării mai ales oamenii mi-au părut autentici. Mintea mea încearcă comparații cu Thailanda, Thailanda e categoric mai dezvoltată, mai aglomerată, însă anul acesta a fost destul de pustiu prin zonă din cauza virusului. Cumva, extrem de subiectiv, m-am conectat mai mult la locuitorii Thailandei, am simțit venind dinspre ei o blândețe și o căldură pe care aici nu am putut să o experimentez, probabil pentru că sengalezii sunt reținuți și timizi. Ca să vezi cum stă treaba cu percepțiile, olandezii cu care ne-am întovărășit au o cu totul altă viziune, pentru ei în Thailanda oamenii sunt falși și zâmbesc la comandă doar pentru turiști. Nu am intrat în polemici, ar fi culmea să discuți în contradictoriu despre simțiri și percepții, am concluzionat cu toții că aici în Sri Lanka oamenii sunt foarte drăguți, țara are o splendoare de natură și trebuie să ne grăbim să ne reîntoarcem cât o mai putem gusta încă neinvadată de turismul de masă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s