Jurnal de călător pe cărări thailandeze – A patra zi


19.02.2019 – Chiang Mai: Templul Doi Suthep și Night Safari

Am dormit în sfârșit o noapte întreagă. Era și cazul, ajunsesem să ațipesc în toate taxiurile. În Asia Airlines-ul care ne-a adus din Bangkok în Chiang Mai, am căzut jumătate de oră într-un somn comatos, plin de frica că ne vom prăbuși, de unde să știu eu cât de bine funcționează avioanele astea locale! Chiang Maiul e la munte, de fapt orașul în sine nu e, doar că imediat cum ieși din oraș drumurile urcă, vegetația e abundentă și culmile se ițesc în zare. În bunul meu stil clasic, nu am citit dinainte o iotă despre destinațiile noastre, m-am lăsat surprinsă. Tot ce aveam în minte era că vom ajunge într-o zonă hippy, neturistică, departe de lumea dezlănțuită. Deocamdată m-am înșelat cu vârf și îndesat doar că sunt puțini turiști vestici, neavând loc probabil de zecile de mii de chinezi. Să mă ierte această nație dacă cumva îi pun în aceeași oală cu coreeni, malaezieni și alți asiatici, sunt profană și nu fac diferența, așa cum cred că și pentru ei între mine și alți vestici spălăciți nu poți vedea vreo diferență.

A fost una din zilele dificile ale vacanței, oboseala și boala omului mi-au influențat percepțiile și experiențele. Pe la 7 dimineața ne-am cazat și, norocoși nevoie mare că ne-au lăsat să facem check in atât de devreme, ne-am prăbușit în paturi și am sforăit vreo 2 ore. Înainte de somn, văzând țânțarii care zburau liniștiți prin cameră și, știind-o pe aia mare care face urât de la înțepături, m-am dus la recepție și am pretins un aparat contra țânțarilor. Nu am realizat nicio secundă că mă aflu în patria budhismului, religia compasiunii față de orice vietate, și normal că nu aveau așa ceva în dotare. Pe o căldură infernală, am pornit-o apoi spre oraș, în inspecție. În mai puțin de un kilometru ne-am aciuiat la o terasă, autentică, cu cea mai bună mâncare de până acum. Eu mi-am comandat o salată cu creveți, să mai dau jos din cutiile de înghețată îngurgitate în lunga iarnă olandeză, pe care am cerut-o picantă. Doamna m-a întrebat de vreo două ori: „Spicy?”, iar eu, jignită, i-am răspuns tot de două ori „Of course”. Cred că mi-am ars buzele, limba, gâtlejul și tot traiectul digestiv, dar așa suferă vanitoșii pe lumea asta.

La terasă am citit pe net despre atracții și am hotărât să mergem la templul Wat Phra That Doi Suthep, de unde poți avea o panoramă frumoasă asupra orașului. Din cauza urcușurilor, tuk-tukurilor sunt rare și au fost înlocuite cu niște dubițe roșii fără pereți, cu câte o bancă de o parte și de alta. Toate prețurile la transport au explodat față de Bangkok și, în timp ce negociam un taxi fără a avea cel mai mic habar cât de jos trebuie să mă duc, am făcut gașcă cu trei asiatice simpatice care mergeau tot la templu. Am aflat ulterior că sunt din Coreea de Sud și am făcut ceva conversație cu una dintre ele care vorbea engleză binișor, locuise prin America o vreme. Pe măsură ce urcam muntele, începuseră să apară tarabele cu suveniruri, iar, când am fost debarcați la destinație, am știut imediat că aterizasem în raiul turiștilor, deci, automat, iadul meu. O agitație ca la vreun hram de-al nostru, tarabă lângă tarabă, un soi de Bâlea lac, dar fără muzică și fără mici. După ce am hidratat bine găinile leșinate și omu’ febril, ne-am apucat de urcat scările, multe și abrupte. Pentru mine asta a fost singura parte drăguță a locului, sus era o kitsch-uială maximă (care de data asta m-a deranjat, dar oare ce nu m-a deranjat în decursul întregii zile?!), noroc cu vegetația luxuriantă care a mai salvat experiența.

Când omu’ a dat semne evidente că mai are un pic și îl ducem cu targa, mi s-a înecat de tot zenul care oricum stătea să se scufunde la primul val. Și când o iei pe panta asta, tot ce urmează nu poate fi decât prost. Am început negocierile la preț cu o dubiță roșie și așa am descoperit primul mafiot local, un bătrân nepoliticos și avid de bani. Când mi-am dat seama cu cine am de-a face, am vrut să scot toată trupa din dubă, dar nu a fost chip să mișc olandezul care nu are miros pentru înșelătorie și care, chiar dacă se prinsese, era năucit de febră. De ciudă am dormit tot drumul până a venit mafiotul care răstindu-se bine, ne-a coborât la următoarea destinație, adică Grădina Zoologică. Pe om l-am lăsat în dubă, nu înainte de a mai fi deposedat de niște bahți de bătrânul lacom care pricepuse că partea masculină a familiei îndrăznește să meargă mai departe cu dricul lui.

Iritată, obosită, transpirată fleașcă, constat în fața ghișeului că Zoo se va închide în curând. Îmi scutur bine neuronii în încercarea de a-i reactiva și îmi aduc aminte că citisem pe net de un Night Safari. Zoo, safari, tot pe-acolo, găsesc o dubiță roșie cu un bătrân simpatic de data asta, care îmi zice zâmbind cu gura fără dinți “Yes, yes, night safari, I take you, 300 bahți”, îl mai întreb o dată „You take me to see the animals and everything is included in the price”, „Yes, Yes, come, I take you”. Ezit, știind de la om că asiaticii zic da la orice, dar zău că nu eram în stare de altceva așa că ne urcăm în dubiță. După ce bag iarăși o porție de somn, ajungem la destinație și constat că prețul a fost doar pentru transport, bătrânul cel simpatic ne-a condus doar până în fața ghișeului, unde ne invita să achiziționăm biletele ce totalizau 2000 bahți, adică cea mai scumpă afacere din ultimele 4 zile. Mă supăr un pic, îi mulțumesc și îi dau cu 100 mai puțin, considerând că m-a fraierit, el se întristează ușor și mie începe să îmi pară rău, dar nu mai pot da înapoi, sunt capul familiei și cea mai șmecheră negociatoare din zonă.

În timp ce încerc să le ignor pe fete care erau leșinate de oboseală, mă caut de bani și realizez că nu am suficient cash. Îmi scutur din nou neuronii, punându-i la treabă pe ăia adormiți, verific cu o doamnă ce anume e inclus în preț de e așa de exorbitant și mă rog să funcționeze cardul de credit pe care îl folosesc o dată pe an și de obicei îi uit PIN-ul. Aleluia, a funcționat! Le spun fetelor, băgați viteză în jurul lacului, avem 20 de minute să vedem toate animalele, până la următorul show. Deviza: bifăm tot ce e inclus în preț, fir-ar ei cu night safari-ul lor cu tot! După o cursă contra-cronometru printre leoparzi, lemuri, papagali și alte orătănii, ajungem la țanc la Tiger Show. Erau acolo 1000 de chinezi și noi. Le împing pe fete într-un loc cu vedere bunicică și îmi petrec următoarele 20 de minute păzindu-le de copiii chinezilor care migrau cu o viteză amețitoare dintr-o parte în alta, băgându-se subtil în fața lor. Showul în sine a fost unul din numerele acelea de circ interzise acum prin vest, în care, în schimbul bucăților de carne, tigrii și leii sar și se învârt la comandă. Impresionant și trist în același timp. Pentru mine, cel puțin.

Împreună cu cei 1000 de chinezi, ne îndreptăm apoi spre Night Safari. A fost partea cea mai frumoasă a zilei, începând de la crepuscul care a durat doar câteva minute până la lăsarea nopții, ne-am plimbat într-un trenuleț ca la Mamaia, dar pe roți, printre zebre, girafe, bivoli, elefanți… Erau două tururi, unul în thailandeză, unde nu era aproape nimeni, și unul în engleză și chineză, unde ne-am urcat toți. Ghidul a fost delicios, nu știu ce zicea în chineză, dar, la partea de engleză, era plin de glumițe inspirate. Girafele se aplecau să le mângâi pe cap, zebrele se uitau suspect la noi de pe marginea drumului, hienele se roteau în jurul cozii crezând că le-a picat o cină cu stele michelin, iar elefanții se pregăteau să arunce niște noroi din trompă înspre noi ceea ce l-a amuzat teribil pe ghid și pe cei 1000 de chinezi. Cireașa de pe tort a fost un ghepard zărit printre copaci la a cărui vedere aia mică a tremurat toată de plăcere, doar tocmai ce avusese o activitate practică la școală despre animale și ghebardul era noul ei animal preferat. Mânca-l-ar mama pe el de ghepard sau, mai corect, el pe mine că ne-a salvat ziua de la pierzanie!

Am sfârșit în același restaurant ca la prânz, cu mâncare la pachet pentru omu’ bolnav și cu mine mândră nevoie mare pentru că am găsit drumul înapoi spre pensiune fără google maps și alte ajutoare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s