Da, el are dreptate,
tu ești un copac feminin
(e așa fără rost
să încep a așterne
atribute,
înțelege tot omu’
ce înseamnă feminin)
Îmi strecor razele privirii
printre crengile tale împodobite
(mă izbesc de cer,
lăptos, fără culoare,
doare decorul acesta
nepotrivit,
are culoarea eșecului)
Avidă, trag pe nas,
cocaina mirosului tău delicat
(din nou
dezamăgită,
nu trece nimic
de crusta nărilor mele
îmbătrânite)
Închid ochii,
așteptând liniștea promisă
(mincinoșilor,
unde e pacea
care vine
la pachet
cu frumosul?)
Altădată,
îmi șoptește vocea din mine
(ha ha
crezi că nu știu
că splendoarea lor
durează doar
două zile?)
huliganii 