Unde te grăbești?
Te-am așteptat atâta timp…
Tu te-ai odihnit în pământul înghețat
și în trunchiurile fără viață,
Iar eu m-am stins încet
lipită de calorifer ca de un soare mort.
De ce nu ai răbdare?
Îmi arunci sute de brândușe în retină
mă amețești cu caleidoscopul lor
alb, galben sau mov (preferatele mele),
iar apoi atât de curând
îmi înflorești narcisele?
Ai culcat deja ghioceii?
Nici nu am apucat
să îi pun în versuri
sau în povești către copila mea
că tu grăbită și egoistă
te-ai și săturat de ei?
Ești geloasă?
mi-ai văzut focul pornit greu
din chibritele umede
metamorfozat pentru o clipă
în început de zâmbet
și ai destrămat repede frumosul?
Știi ceva?
Ești la fel ca lumea din jur
grăbită să atingă nimicul,
joc video cu flori și frunze de împușcat,
voi sta în mine până în iunie
când voi sări direct în piscină
iar tu
vei fi de mult
dusă.
huliganii 