Pentru mine fericirea este o stare de bine care ramane si a doua zi. Zambetele care dispar o data cu apusul soarelui le-am denumit intotdeauna bucurii. Si am avut parte de ele din belsug. O zi frumoasa de primavara, o sueta reusita cu vreo prietena buna, o carte producatoare de revelatii, un film incantator, jocul leilor de mare si cate si mai cate.
Dar in viata nu ni se intampla doar bucurii. Ne confruntam si cu momente banale, cu rutina, cu insatisfactii, cu mici drame. Intrebarea care se pune este cum putem experimenta aceste momente fara a cadea totalmente intr-o stare de nefericire? Cum putem sa le acceptam ca necesare si normale, ba mai mult chiar purtatoare de sens? Cum am putea sa le tragem cu ochiul si sa le zambim intelept?
Probabil ca tocmai de intelepciune ai nevoie. Intelepciune care iti sopteste dupa caz: experimentezi o clipa banala? arunc-o cat colo si apuca-te de ceva interesant pentru tine; te innebuneste rutina? daca esti in stare, accept-o cat de cat, caci viata nu inseamna doar escaladari de Everest. nu poti? abandoneaza activitatea rutinanta si arunca-te in valtoarea unei aventuri; ai o insatisfactie fizica? esti racit cobza? lasa-te racit si dormi 2 zile. nu iti place? ridica-te din pat, scutura-te de boala si fa ce iti place; te-ai certat cu partenerul? plangi? suferi? fa o plimbare, epuizeaza lacrimile, gandeste, analizeaza un pic, comunica apoi ce simti si ce gandesti.
Tot pentru mine fericirea se materializeaza prin indeplinirea viselor. Adica esti fericit atunci cand ai bifat tot ce iti doreai si nu ti-a mai ramas decat sa vietuiesti cu zambetul pe buze. Obligatoriu toate punctele. Caci, daca a ramas doar unul nebifat, el va fi o sursa constanta de nefericire. Dar oare daca vom reusi vreodata sa ne implinim toate dorintele, nu cumva in acelasi moment vom crea automat nevoi noi, bineinteles inca neindeplinite? Sau poate avem inclinatie spre nefericire si ne sabotam singuri confectionand vise un pic cam nerealizabile?
Sunt aproape convinsa ca avem in noi o masina creatoare de scopuri. Sau de rasucire a lor.
„Nu citesc pentru ca nu am timp. Muncesc mult. Din varii motive, ma opresc din munca. Am timp. Nu citesc pentru ca sunt in depresie. Deoarece nu am loc de munca.”
„Cunosc un cuplu care ani de zile s-a strofocat sa produca un copil. Minunea s-a intamplat si copilasul a venit. Dupa un timp, i-am auzit plangandu-se ca e greu si parca era mai fain inainte.”
„Imi doresc enorm o casa. Cu curte. Si cu gratar. Sa vina prietenii cu duiumul. Fac un credit baban. Ma apuc de construit. Trece un an. Termin casa. Ma instalez. Ma obisnuiesc. Si apoi vreau sa plec in concediu. Dar nu sunt bani. Ii dau la banca in fiecare luna. Incep sa ma plang in stanga si in dreapta. Ca nu imi permit un concediu.”
Concluzia fireasca este ca suntem liberi sa fim fericiti sau nefericiti. Fericirea nu este decat o alegere. O alegere zilnica. Tu ce alegi astazi?
huliganii 