Cand eram copil cel mai mult ma suparau ceilalti copii, fratele meu sau parintii. In vremea scolii ma suparau colegii sau profesorii. Cand am dat de dragoste ma suparau iubitii. Cand m-am facut om mare, la toti cei care ma suparau pana atunci, s-au adaugat oamenii de pe strada, vecinii, politicienii, prezentatorii TV, vremea, soarta, bolile.
Nu am castigat meciul de baschet din liceu din cauza arbitrului si a colegilor de echipa. Nu am luat la facultate din cauza subiectelor care erau pentru tocilari. Ne-am tarat prin facultate pentru ca sistemul de invatamant e deficitar. Nu ma inteleg cu sotul din cauza soacrei. Nu am primit jobul deoarece era pe pile. Ce mai vrute si nevrute? Noi suntem perfecti sau aproape perfecti, iar tot ce ne inconjoara lupta contra noastra.
Intr-adevar, cred ca cel mai dificil lucru este sa ne recunoastem limitele si neputintele, erorile de judecata, comportamentele gresite. Liberul arbitru ne da posibilitatea sa ne infrumusetam viata, sa luam decizii pentru a fi fericiti. El nu dispare cand afara ploua si e frig. Da, nu putem controla starea vremii, dar putem alege sa fim fericiti si iarna, nu doar vara.
huliganii 