Iarnă


gri deschis.

nu doar cerul e gri,

aerul ce mă înconjoară

e ca o mantie

gri deschis.

jur, cumva, aerul s-a colorat,

dacă cineva poate numi culoare

acest gri decolorat.

 

pedalez fără sens

înconjurată de această pâclă aproape lăptoasă.

deodată zgomot. mă opresc.

ceva s-a întâmplat

în această atmosferă fără evenimente.

frunze? visez, e imposibil.

ciori pe crengi.

plopi uriași care îmi forțează gâtul la 90 de grade.

da, e real.

croncănitoarele, sătule de iarnă,

s-au făcut frunze pe crengile țepoase.

 

e gri. cu zgomot negru.

noile frunze țipă.

credeam că murise totul,                                    

nu, acum va muri.

ceva, neidentificat, nedureros.

poate eu, cândva.

poate.

 

pedalez. prin pâclă.

mă cufund în gri.

e în regulă, nu simt nimic,

doar aud frunzele croncănind.

aproape zâmbesc,

e doar iarna.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s