Între noi doar câțiva metri de parchet
și două uși de lemn, prost închise.
Între noi toate fostele tristeți,
toate lacrimile vărsate și cele nevărsate.
Între noi, transformate în lut, în spațiu,
toate cuvintele cuțite, cu lame mari sau mici,
toate cuvintele șurubelniță sau cele briceag
și cele aproape mortale, de tip pistol.
Între noi, cu efect invers acum,
stau cuvintele mari, efuziunile,
promisiunile, frazele stereotip,
cele de tip basm.
Între noi zac morman
toate trădările, minciunile descoperite
și cele nedescoperite,
dorințele de schimbare și cele de regăsire de sine.
Între noi se fac zid
diferențele de a fi, a gândi, a vorbi.
Tot între noi
cărămidă peste cărămidă
stau lipite propriile răni,
frici, eșecuri, lașități.
Cam mult de escaladat…
Doar niște super puteri
sau Dumnezeu cel de negăsit
sau moartea,
ar mai putea sa ne apropie.